Dovezi șocante despre ghetoul de lângă Răuțel

În 1941, în pădurea din apropierea satului Răuțel, amplasat lângă Bălți, naziștii au organizat lagăre de detenție temporară. Acolo au fost izgoniți evreii. Orașul Bălți a fost capturat la 9 iulie 1941. Pe 17 iulie, a parvenit ordinul de a-i conduce pe evrei în ghetou. Naziștii au depus toate eforturile pentru a umple cât mai rapid posibil zidurile ghetoului. Chiar în a doua zi, locuitorii din Bălți au fost izgoniți în pădurea Răuțel.

Detalii despre cum s-a întâmplat totul, a lăsat un oarecare Gheorghiu în lucrarea sa publicată, în același 1941 la București, „Malurile arzătoare ale Nistrului”.

„Orașul Bălți în cenușă. Evreii sunt sortiți să moară …

Nimeni nu poate descrie imaginea a mii de evrei care mărșăluiau pe fundalul Bălțiului distrus „. Efim Groisman, membru al comunității evreiești, a spus că în ghetoul de lângă Răuțel au fost aduși și evrei din Transnistria.

În timpul războiului, micul sat Răuțel era un loc liniștit și aproape pustiu. Naziștii au decis că pădurea din apropiere va fi un loc ideal pentru un lagăr de concentrare pentru evrei și romi. Efim Groisman își amintește cu lacrimi în ochi aceste evenimente tragice: locuitorii satului i-au povestit despre ororile care s-au săvârșit.

În cartea lor, Yakov Verhovskii și Valentina Tîrmos scriu că una dintre listele întocmite de celebrul cercetător al Holocaustului evreilor din Basarabia, doctoral Dorina Shlaen, conține numele a 1.093 de evrei „care urmau a fi închiși în ghetoul Răuțel”.

Aproape jumătate din aceștea erau copii. Naziștii au dus la moarte 434 de copii!

Pe corpul fiecărui prizonier erau stele albe cu șase colțuri tăiate din cearșafuri. Oamenii au murit de foame. Unii locuitori ai satului se îndreptau spre ghetou, în timpul nopții și încercau să le transmită prizonierilor prin sârmă ghimpată mâncare, apă și haine.

În prima etapă, aproximativ 2.800 de evrei au ajuns în ghetoul Răuțel, notează Yakov Verhovskii și Valentina Tîrmos în cartea lor. Dar zilnic numărul lor creștea, pentru că erau aduși cei prinși pe drumuri, sau îi găseau pe cei ascunși prin: pivnițe, mansarde, dărămâturile caselor, în stogurile de fân … Acest așa-numit ghetou, presupunea șase barăci mici, în fiecare dintre acestea erau băgați câte 100 de oameni. Ceilalți erau așezați în șanțuri antitanc, acoperite cu crengi sau chiar în poienile pădurii sub aer liber.

Astfel orașul Bălți a fost complet curățat de evrei.

Peste 15 mii dintre ei au murit. O parte au decedat chiar în oraș în primele zile ale ocupației, o altă parte în ghetoul Răuțel, iar restul în Transnistria, unde au fost deportați.

Dar nu toți evrei care locuiau în Bălți înainte de război au fost uciși. Aproximativ 5 mii au reușit să evadeze din oraș și să se refugieze în satele din preajmă.