Societatea de astăzi încă se confruntă cu problema copiilor străzii. Cel puțin asta o arată ultimele date ale Biroului Național de Statistică. O evaluare precisă a numărului copiilor străzii este foarte dificilă, ținând cont de fluctuațiile mari în ceea ce privește numărul lor. Lotul de analiză cuprinde persoane cu vârste între 0 și 17 ani. Ultimul studiu care a ajuns să aproximeze numărul total al copiilor fără adăpost din R. Moldova a fost realizat în 2020. Potrivit datelor BNS, în 2019 numărul copiilor străzii din Capitală la începutul anului era estimat la 105, iar la finalul anului circa 94 de copii. Majoritatea dintre ei cerșesc din cauza că au fugit sau au fost alungați de acasă, transmite agora.md.
Aici vedeți și câteva date cu privire la numărul copiilor neglijați sau copii care practice vagabondajul sau cerșitul.
De partea cealaltă, poliția R. Moldova susține că pe parcursul anului 2020, 835 (870 în 2019) de copii au abandonat domiciliul sau altă formă alternativă de plasament, dintre care 629 (2019-629) de copii au plecat din propria familie, iar 206 (2019-241) au plecat din instituțiile unde au fost plasați.
Cei mai expuşi la părăsirea domiciliului sunt fetele aflate în pragul adolescenţei, iar categoria de vârstă cea mai vulnerabilă este între 13 şi 16 ani, majoritatea minorilor provenind din mediul rural.
Ca urmare a acțiunilor întreprinse de polițiști, 562 de copii au fost găsiți în decurs de 24 ore, 105 copii timp de 48 de ore, 102 copii au fost depistaţi după 48 ore, iar trei copii au fost găsiți decedați. Totodată, din numărul total de copii care au abandonat domiciliul în perioada de 12 luni ale anului 2020, șase nu au fost de negăsit.
De asemenea, au fost referite 678 (2019-627) de cazuri, fiind întocmite și remise fișe de sesizare în adresa organelor abilitate în protecția copilului.
Concomitent, au fost pornite 13 (2019-38) cauze penale, în baza art. 201/2 CP al RM, în privința părinților care și-au exercitat necorespunzător obligațiunile părintești.
Școala – cunoștințe sau abandon?
Potrivit unui studiu privind copiii în situații de stradă în Republica Moldova elaborat acum trei ani de către Terre des hommes Moldova cu susținerea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copilului (mun. Chișinău), Inspectoratul General al Poliției, UNICEF Moldova arată că pentru unii copii, școala nu este un loc plăcut pentru că noii colegi vorbesc urât cu ei sau pentru că au rămas în urmă cu cunoștințele și uneori nu reușesc să înțeleagă ce le predau profesorii.
„Nu știam a citi, că nu am frecventat grădinița, nu știam a scrie și de aceea m-au dat încă o dată în clasa întâi. Când nu înțelegi ceva, îți spune că te uiți pe dealuri… Așa spune profesorul de matematică: „Să te uiți la tine în caiet”. Dacă noi spunem că nu înțelegem, trebuie să ne mai lămurească o dată, ca noi să înțelegem”, spune Alina, în vâsrtă de 14 ani.
În alte situații, copiii au ales să abandoneze școala, așa cum a fost cazul lui George, pentru care, deși elev bun în primii ani, faptul că a început să nu-i mai placă școala a fost un motiv să nu frecventeze orele, ca urmare, a fost exmatriculat.
„Eu am învățat trei clase la o școală din orașul Călărași. Am fost șeful clasei și sora mea tot a fost șefa clasei. Știam tot. Dar nu mi-a plăcut școala ceea, nu prea am învățat. Nu m-am dus în fiecare zi la lecții. Nu-mi plăcea. Eu am învățat până în clasa a 8-a, apoi nu m-am dus vreo 3 ani la școală, adică am lipsit și m-au dat afară”, precizează George, în vârstă de 16 ani.
Motivul pentru care copii decid să plece de acasă sau altă formă alternativă de plasament
Reprezentanții Direcției generală pentru protecția drepturilor copilului din cadrul Primăriei Chișinău afirmă că copiii străzii sunt din 16 unități administrativ-teritoriale ale țării. Analiza situației scoate în evidență că 26 adolescenți, ceea ce constituie circa 68 % din numărul total de beneficiari, sunt din afara Chișinăului.
Principalele cauze ale plecării copiilor de acasă sunt:
– motivație școlară scăzută, imagine de sine deteriorată;
– sărăcia, stil parental indiferent, neglijent;
– părinți foarte ocupați sau plecați în străinătate etc.
Majoritatea copiilor au fugit de acasă pentru prima oară de la vârsta de 10 ani. Perioada medie de aflare a copiilor în stradă este de doi ani și opt luni.
Anterior, avocatul poporului, Maia Bănărescu a menționat că principalele probleme care se soldează cu sporirea numărului copiilor în situație de stradă sunt eșecul parental, eșecul activității autorităților publice locale și a autorităților tutelare de nivelul I și II, activitatea defectuoasă a mecanismului de cooperare inter-sectorială și lipsa de servicii de tip adăpost, găzduire destinate copiilor aflați în situație de strada.
Potrivit Legii Nr. 140 din 14.06.2013 privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți, autoritatea centrală pentru protecția copilului sunt Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, primarii de sate și de orașe, precum și direcțiile de asistență socială și protecție a familiei.
Ziua Internațională a Copiilor Străzii este marcată de două ori pe an. Începând cu 1998, pe 21 martie și deja al șaptelea an consecutiv, începând cu data de 12 aprilie.
Ziua Internațională a Copiilor Străzii a fost stabilită prin rezoluția Forumului Internațional „Prietenii copiilor străzii”, desfășurat la Varșovia în 1998. Aceasta are scopul de a atrage atenția și de a le aminti oamenilor despre drepturile fundamentale a copiilor străzii.
Foto simbol: Moldova.org
Comentariile sunt închise