„Blocat între scăderea prețului petrolului și situația de urgență declanșată de COVID-19, Putin vrea să oprească scurgerile de capital din Rusia și să facă în așa fel încât oligarhii să plătească mai multe impozite pe profiturile și dividendele companiilor deschise în cele patru țări din motive exclusiv fiscale”, subliniază cotidianul „Il Sole 24 Ore”. De aici, în ultimele săptămâni, decizia de a lansa o ofensivă diplomatică împotriva Olandei, Luxemburgului, Maltei și Ciprului, țări cu care Moscova dorește să renegocieze acordurile de impozitare bilaterală în mod egal.
Acorduri pe care, trebuie amintit, Kremlinul nu le-a contestat niciodată cu adevărat: dimpotrivă, unda verde pentru scurgerea de capital a fost una dintre componentele esențiale ale actului cu care Putin și guvernul său au mediat cu clasa oligarhilor redimensionată în puterea politică, dar nu în perspectivele economice, în cei douăzeci de ani de președinție ai fostului șef al Serviciilor Secrete de la Moscova.
Bloomberg a estimat că în 25 de ani scurgerea de capital din Rusia ar fi putut implica active în valoare de 750 de miliarde de euro. Este rațional să presupunem, luând în considerare fluxurile neurmărite (criminalitatea organizată, traficul de arme, spălarea de bani) că cifra oficială este subestimată. Filiala luxemburgheză a Gazprom Bank este centrul de triaj al numeroaselor afaceri rusești care au ca obiectiv Bătrânul Continent, inclusiv Italia, oligarhi de seamă precum Dmitri Ribolovlev și Roman Abramovici și-au diversificat de mult portofoliile peste graniță, iar cazuri problematice precum Danske Bank ne învață cât de complexă este chestiunea spălării banilor proveniți din Rusia.
Având în vedere nemulțumirea socială mare și cutremurul economic care urmează, Putin a decis să reacționeze, deoarece creșterea de la 13% la 15% a cotei maxime de impozitare, care se preconizează să intre în vigoare începând cu 2021, pentru veniturile de peste 5 milioane de ruble pe an (73.000 de dolari), care vor reduce impozitul național, nu este suficientă. Putin își propune să rupă cercul vicios care permite diferitelor companii să își structureze „în mod specific activitățile, pentru a plăti dividende sau dobânzi în afara țării și pentru a-și reduce impozitele.
Un exemplu este suficient pentru a înțelege ce se întâmplă: o companie acționează în Rusia, dar este înregistrată legal în Cipru. Când este momentul să plătească dividende, banii se duc către compania cipriotă și sunt impozitați între 2% și 5%. Dacă aceleași dividende ar fi plătite în Rusia, acestea ar fi impozitate cu 15%”. Nicosia a decis să se adapteze presiunilor venite din partea Rusiei, aliatul său financiar, prin majorarea impozitului pe dividendele financiare la echivalentul rus, cu excepția categoriilor speciale precum fondurile de pensii.
Dar, obiectivul principal rămân Luxemburgul și Olanda, cu care confruntarea promite să fie lungă și tensionată: adevărate „găuri negre” ale evaziunii fiscale, bine structurate ca puteri financiare. Așa cum a descoperit Trezoreria italiană de multă vreme: Putin, care în trecut nu a avut ezitări să participe la marele banchet al globalizării, își propune să remodeleze relațiile financiare dintre Moscova și restul lumii.
Să nu uităm că tot ceea ce se întâmplă este reglementat prin acorduri semnate de guverne pe deplin legitime: un avertisment și pentru cei care, precum Italia, suportă de mult timp apetitul prădător al paradisurilor fiscale, prefăcându-se că nu poate schimba lucrurile în niciun fel.