„Situația e critică. Lumea de afară nu înțelege, dar situația e foarte rea”. Mărturiile îi aparțin lui Dinu Condrea, șeful Secției Terapie Intensivă COVID 2 de la Spitalul Clinic Republican „Timofei Moșneaga”, care e relatat pentru Report.md condițiile și dificultățile prin care trec zilnic medicii din lina întâi, dar și pacienții care sunt intubați, conectați la aparate, imobilizați sau sedați medicamentos.
„Cei de aici luptă pentru fiecare zi de viață. Situația e critică. Lumea de afară nu înțelege, dar situația e foarte rea. Cei care neagă existența virusului, după ce ajung aici își schimbă viziunea. O bună parte din cei care ajung aici spun: „nici nu am crezut că o să ajung și eu aici”. Uitați-vă la ei în ce situație sunt. Medicii luptă pentru fiecare viață. Aceasta este datoria noastră și muncim cu dăruire, altfel, credeți-mă, nu ne-ar ține niciun salariu. Aici contează și dorința pacientului de a trăi, de a lupta pentru viața lui. Speranța că va învinge virusul îl ajută foarte mult. Când pacientul vine deprimat…”, le-a povestit Dinu Condrea jurnaliștilor de la Report.md.
Specialistul susține că în secția pe care o conduce toți pacienții sunt în stare gravă, iar cei mai mulți dintre aceștia nu țin minte nimic din ceea ce li se întâmplă:
„După detubare, ei sunt stresați. Treptat, uită că au fost conectați la aparatul de ventilație artificială. Sunt internați în stare gravă. Uneori, medicii au la dispoziție doar câteva minute pentru a-i stabiliza, pentru a-i readuce la parametrii normali. Aproape fiecare pacient care ajunge aici, este intubat imediat. Foarte rar se întâmplă ca un pacient în stare grav-medie să nu necesite ventilare artificială. Hipoxia la care au fost supuși în cele două-trei zile până ajung aici le afectează creierul și funcția de memorie. Respectiv, nu-și amintesc nimic din „drumul” spre lumea cealaltă. Nu știu cum au fost salvați, cum au inspirat primul gât de aer fără ajutorul aparatului. În 90 la sută din cazuri, nu-i țin minte nici pe medici reanimatologi”.
Când au început să primească pacienți cu COVID, lucrătorii medicali se temeau. Sarcina lor era să lupte pentru a salva pe altcineva și, totodată, să nu se infecteze. Treptat, s-au obișnuit. Au intrat în ritmul pandemiei. Se tem mai mult în exterior, afară, decât în Secție.
„Experiența prin care trece acum sistemul nostru medical ar trebui să fie o lecție pentru toți. E important să înțeleagă toți cât de important e să se reacționeze prompt și adecvat la astfel de pericole. Pandemii sigur o să mai fie. Dar cel mai mult contează anume cum vom percepe noi, oamenii, aceste pericole. De ce alte țări au înțeles ce înseamnă izolare? Au stat în case și nu au permis virusului să circule. Ai noștri fac greșeala pe care au făcut-o italienii la început – au negat existența virusului. Și s-au pomenit că nu le ajung sicrie ca să-și îngroape morții. Noi, moldovenii, suntem norocoși: Am rămas foarte puțini și, doar din această cauză, n-o să-i ajungem din urmă pe italieni la numărul deceselor”, mărturisește Dinu Condrea.
Cât ține despre numărul de infectați din ultima perioadă, medicul spune că aceasta este o consecință a sărbătorilor de 9 mai, iar în curând vom afla și care a fost efectul redeschiderii piețelor:
„Din păcate, gravitatea situației o înțeleg doar lucrătorii medicali, pentru că noi lucrăm zi de zi cu pacienții și vedem efectul fiecărei decizii. Dacă vedeți pe stradă persoane care poartă mască – dacă o poartă corect, sigur e lucrător medical. Oamenii nu-și dau seama cât este de periculos acest virus… Nu înțeleg că e virus mortal”.
Într-un final, întrebat cât va mai dura pandemia, medicul a răspuns scurt:
„Sincer vă spun – nu știu. Mă uit la lumea de afară… fără măști, se îmbulzesc… Cred că o să dureze încă foarte mult. În țara asta nu există responsabilitate socială. Nu există absolut deloc!”
Reportajul integral poate fi citit pe Report.md.