Heinrich Boll, unul din cei mai cunoscuţi scriitori germani de după război şi câştigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 1972, a dezvăluit faptul că atât soldaţii nazişti, cât şi Hitler însuşi luau o metamfetamină, ca să rămână treji în timpul lungilor marşuri, scrie Gândul, citat de point.md.
Metamfetamina, un „ajutor pentru concentrare”, comercializat sub numele de Pervitin, era consumat regulat de militari pentru a-şi păstra moralul în condiţiile grele de pe front. Utilizarea generalizată a metamfetaminei este confirmată în scrisorile pe care Boll le-a trimis familiei, publicate de Der Spiegel. Faptul că Boll, aflat pe front, cere insistent celor din familia sa să îi trimită drogul demonstrează dependenţa pe care o dădea.
Pe 9 noiembrie 1939, când Boll era în Polonia, a scris părinţilor: „Este greu aici şi sper să înţelegeţi de ce nu vă voi putea scrie decât o dată la două sau patru zile. Acum vă scriu mai ales să vă cer Pervitin. Vă sărut, Hein”. Chiar atunci când recunoaşte că a ajuns „rece şi apatic”, nu încetează să ceară drogul. Pe 20 mai 1940, soldatul de 22 de ani scria: „Aţi putea să îmi trimiteţi mai mult Pervitin, să am o rezervă?”, iar pe 19 iulie acelaşi an: „Dacă se poate, trimiteţi-mi, vă rog, mai mult Pervitin”.
Potrivit Der Spiegel, viitorul scriitor spunea că o singură pastilă îl ajută rămână la fel de concentrat ca după litri de cafea băuţi şi că, după ce o lua, îi dispărea toată anxietatea. În plus, medicii militari puneau metamfetamină în ciocolată, dând piloţilor „Fliegerschokolade” (ciocolata aerului), iar tanchiştilor „Panzerschokolade” (ciocolata tancurilor).
Drogul minune folosit de trupele naziste i-a fost administrat şi lui Hitler. Din 1942, medicul liderului nazist îi injecta zilnic doze de metamfetamină. Nu se ştie, însă, exact dacă drogul era utilizat pentru a trata simptomele parkinsoniene ale lui Hitler sau, din contră, i le-au provocat, scrie independent.md.
Cu toate acestea, drogul avea efecte secundare groaznice. În afară de ameţeli, transpiraţie, halucinaţii şi simptome de depresie, unii soldaţi mureau de crize cardiace, în timp de alţii s-au împuşcat când erau în transă.