Ce diferență este între zahărul alb și zahărul brun? Avem voie să mâncăm pâine la fiecare masă? Este mai sănătos să îndulcim cu miere? Sunt carbohidrații dușmanii siluetei? Iată doar câteva dintre întrebările care ne preocupă pe toți.
La categoria glucide simple, pincipalul reprezentant este fructoza. Zahărul din fructe are gust intens dulce, se absoarbe lent în sânge și produce o descărcare minimă de insulină, transmite Stirileprotv.ro.
Fructoza este sănătoasă cu o condiție – să mâncăm fructele ca atare, mestecate. Și în cantitate moderată. Atenție, fructoza nu poate fi consumată prin mișcare, ea se metabolizează exclusiv în ficat. Un aport prea mare de fructoză (de exemplu din sucul de fructe) se comportă similar cu alcoolul: obosește ficatul și stimulează producția de grăsime de rezervă, deci îngrașă.
În categoria di-zaharide avem zaharoza, adică zahărul clasic, care are aceeași structură și același efect indiferent că este alb sau brun, de sfeclă sau de trestie, sirop de arțar sau de agave. Mierea este și ea un di-zaharid cu compoziție identică cu a zahărului. O moleculă de glucoză şi una de fructoză.
Toți acești agenți de îndulcire se numesc glucide rapide, cresc brusc glicemia și produc o descărcare mare de insulină. Energia lor calorică este combustibil pentru mișcare, însă ce rămâne neconsumat de mușchi se transformă rapid în grăsime de rezervă.
Lactoza sau zahărul din lapte este tot un di-zaharid cu un regim diferit de zahărul clasic: gust dulce moderat, absorbție lentă și nici un pericol pentru siluetă. Nu crește glicemia și nu produce descărcare de insulină. Nici carii dentare nu face, laptele protejează smaltul dinților.
Glucidele lente sau complexe sunt reprezentate de amidon, prezent în cereale și produse făinoase. Metabolismul are nevoie de timp să desfacă lanțurile lungi de glucoză. Amidonul se absoarbe lent, furnizează energia treptat și produce o secreție mică de insulină.
Organismul necesită combustibil pe tot parcursul zilei, de aceea e recomandat să consumăm carbohidrații la fiecare masă.
O farfurie ideală conține 50% legume, 25% proteine (carne, pește, ou, brânză) și 25% făinoase. Porția corectă de amidon este cât o palmă, adică o felie de pâine sau 3 linguri de orez, paste făinoase, mămăligă, cereale. Cartoful și boabele de tip fasole, mazăre, linte intră tot la categoria produse cu amidon.
Este adevărat că hormonul numit insulină știe să transforme rapid carbohidrații în grăsime de rezervă. Însă o dietă sănătoasă și echilibrată trebuie să conțină glucide lente, prezente în cantitate moderată la fiecare masă.
Nu carbohidrații îngrașă, ci excesul de carbohidrați! Iar zahărul este un produs adresat exclusiv plăcerii, în timp ce amidonul este cea mai banală formă de glucoză din natură. Bucurați-vă de o felie de pâine bine rumenită și uitați de dietele proteice, de dragul siluetei. Riscăm să ne epuizăm ficatul.