Mănăstirea Rudi – o oază a credinței

Mănăstirea Rudi este situată în satul Rudi, raionul Soroca, la o distanţă de 170 km de Chișinău. Este o mănăstire de călugăriţe. Mănăstirea se află în inima complexului natural Rudi-Arionești, nu departe de Nistru. Mănăstirea Rudi, numită uneori și Mănăstirea Rughi – este așezată pe cursul unui rîu ce străbate pădurea, scrie moldovenii.md.

Începuturile acestui complex mănăstiresc se regăsesc în anul 1777, cînd a a fost ridicată biserica  „Sfînta Treime” după vechile tradiții ale arhitecturii moldovenești pe moșia fraților Andronache și Teodor Rudi, cu mijloacele lor și ale negustorului Donciul din Movilău. Ea a fost finisata în anul 1828, în timpul domniei lui Alexandru Ghica-Vodă. Inițial a fost mănăstire de călugări.

Biserica „Sfînta Treime” măsoară  17,70 m în lungime, cu o lățime de  12,30 m, inclusiv absidele. Înălțimea pereților din afară e de 9 m, iar turla cu crucea se înalță la 20 m. Planul bisericii este treflat, avînd grosimea zidurilor de aproape un metru. Pridvorul se află în partea sudică a bisericii. În interior pronaosul este despărțit de naos printr-un perete susținut de doi stîlpi puternici, avînd forma rotundă. Turla bisericii este susținută prin arcuri semicirculare suprapuse, formînd renumita boltă moldovenească. Cele trei abside sînt ornamentate cu arcaturi, în care, după tradiția moldovenească veche, se pictau chipurile sfinților. Ușile și ferestrele cu pervazuri semicirculare nu poarta urme de profilare gotică.

Legenda leagă apariţia bisericii „Sfînta Treime” şi a mănăstirii Rudi de existenţa în preajmă a unui izvor, apa căruia ar fi tămăduitoare. Aici veneau mulți oamenii pentru a se întrema şi anume pe acest loc s-a şi hotărît edificarea sfăntului locaș. În 1828 călugării de aici au fost mutaţi la mănăstirea Călărăşeuca, iar în locul lor au sosit măicuțele din mănăstirea Sărătura, judetul Hotin. Acestea au intrat în posesia unei moșii impresionante, care conform documentelor de epocă cuprindea „mult pămînt arabil, păşuni vaste, livada care se află în deal de pădure, via ce se intinde de la mănăstire pînă la Nistru, şi pămînt din pădure”.

În 1835, moșia mănăstirii a fost acaparată cu forța de Mihail Boguș. Călugărițele, una cîte una au părăsit mănăstirea. În anul 1846 mănăstirea Rudi a fost oficial închisă. Se spune că localnicii l-au blestemat pe noul stăpîn al moșiei, astfel că în scurt timp, una după alta au murit fiicele lui,  iar în 1856 a decedat însuși Mihail Boguș. Întreaga familie Boguș a fost înmormîntată pe teritoriul mănăstirii, păstrîndu-se pînă azi pietrele de mormînt.

Mănăstirea și-a reluat activitatea abia peste  75 de ani, în 1921 la insistența episcopului de Hotin Visarion Puiu. Prima restaurare a bisericii „Sfînta Treime” a fost făcută în anul 1925. Între anii 1930-1935 aici a fost ridicată o școala de teologie.

În 1940 mănăstirea a fost închisă de autoritățile sovietice.  Pînă în anii `90  ai secolului XX aici a funcţionat o casă de copii, apoi un sanatoriu pentru copiii. În 1992, după renovare, mănăstirea şi-a redeschis porţile pentru călugări, iar în 1999, la Rudi au revenit călugăriţele.